Dacă te duci orişiunde,
te rog să-mi aduci
un oareşice
din alte zări,
de sub alte orizonturi,
din miezul altor lumi,
un oareşice
făr’ de asemănare
cu zările,
cu orizonturile
şi cu lumea noastră,
un oareşice
de visare
şi puritate!
Iar dacă nu găseşti,
te rog să-mi aduci
măcar
un iz
de oareunde,
amestecat
cu fericire şi tihnă
necuprinsă.

*********

Eram in anul I la Facultatea de Litere cand am citit culegerea de datini culese de parintele Simeon Florea Marian.
Tin minte si acum uimirea pe care am trait-o cand am ajuns la basmul… “Sa te duci oareunde si sa-mi aduci oaresice!”
Mi s-a parut un titlu atat de frumos, atat de metaforic, atat de incarcat de imaginatie incat nu l-am uitat niciodata. L-am purtat cu mine ani la rand, asa cum unele scoici isi poarta perla.
Era mai mult decat un titlu. Era un indemn care a crescut cu mine, care m-a modelat si care mi-a dat putere si inspiratie ori de cate ori am avut nevoie!
Basmul in sine nu mi-l mai amintesc. Stiu ca nu m-a impresionat, in sensul ca nu implinea promisiunea din titlu. Cel putin, nu implinea ceea ce promisese inimii si imaginatiei mele.
Dar titlul…. O, da! Titlul ramane o poveste in sine, o poezie deplina, o lume intreaga de vise si aspiratii.
Si acum iti dau tie acest vis, copile drag.
Te indemn sa ai vise, sa ai idealuri, sperante. Te indemn sa cauti altceva decat cauta toti oamenii. Te indemn sa-ti gasesti propriul drum, propria poezie si sa daruiesti bucurii celor din jurul tau. Te indemn sa visezi la frumuseti care nu se trec, care nu se ofilesc. Frumuseti “amestecate cu fericire si tihna necuprinsa”.